Reconstructia mamara

Reconstructia sanului sau potezarea mamara are ca scop refacerea unui san sau a ambilor, astfel incat sa se redobandeasca aspectul, forma si volumul dupa o interventie chirurgicala de mastectomie totala sau partiala. Interventia nu este considerata o procedura estetica, in sensul strict al cuvantul, fiind procedura care urmeaza dupa o operatie de excizie a glandei mamare, prin care este indepartat tot sanul sau o parte din acesta. Interventia are o mare incarcatura psiho-emotionala pentru o femeie care a pierdut sanul in urma unei ablatii post neoplazice sau de alta natura.

O operatie de mastectomie ca parte din terapia cancerului de san este urmata de interventia chirurgicala plastica reconstructiva. Aceasta poate avea loc concomitent cu operatia de mastectomie, dar cel mai frecvent se efectueaza dupa vindecarea pacientei. Operatia este complexa, are mai multe etape, dar, in final, poate restabili simetria dintre cei doi sani, prin inlocuirea pielii, a tesutului mamar si a mamelonului indepartat.

 

• Tipuri de reconstructie mamara
• Etapele operatiei de reconstructie mamara
• Riscuri si complicatii
• Perioada pre si postoperatorie
• Beneficiile reconstructiei mamare
• Recomandarea specialistului

 

Tipuri de reconstructie mamara

Cancerul de san este una dintre cele mai frecvente maladii canceroase de care pot suferi femeile. Terapia include interventii chirurgicale complexe, care pot afecta parti din tesutul mamar sau tot sanul, uneori, pe ambii (inclusiv in cazul terapiilor nechirurgicale). Perspectiva de a trai pe termen lung fara un san, fara amandoi, fara parti din acestia ori cu deformari profunde poate avea un efect important asupra psihicului si starii generale a femeii. Gradul de suportabilitate este diferit de la caz la caz, iar varianta reconstructiei mamare este o solutie care trebuie luata in calcul.

Este important de spus ca variantele de reconstruire potrivite pentru o pacienta nu sunt neaparat bune pentru o alta, dupa cum exista si situatii in care procedura este foarte complicata sau poate produce suferinte suplimentare. Si medicii, si psihoterapeutii sunt unanimi in a spune ca hotararea trebuie sa apartina fiecarei paciente in parte. Este o decizie personala si adesea nu este usor de luat. Pentru o abordare corecta, serviciile de concierge medical sunt un suport important.

Chirurgia plastica de reconstructie mamara ofera rezultate foarte bune, pentru ca procedurile de realizare sunt performante, dar si pentru ca exista solutii care o fac posibila, de cele mai multe ori, pentru toate pacientele. Exista mai multe variante de reconstructie mamara, abordarea in sine a procedurii depinzand de mai multe aspecte, printre care dimensiunea si localizarea tumorii indepartate, precum si gradul de afectare a lanturilor de ganglioni limfatici.

Exista cateva tehnici principale:

1. Reconstructia cu implant mamar (de silicon) este procedura in cursul careia se introduce un suport umplut cu gel de silicon. Implanturile trebuie, in mod normal, inlocuite dupa 10 sau 20 de ani in functie de evolutia organismului, fluctuatiile de greutate si alte aspecte care trebuie avute in vedere.
2. Reconstructie autologa sau cu „lambou”, cand se foloseste tesut (piele, grasime si, uneori, muschi) transplantat dintr-o alta parte a corpului (burta, coapsa sau spate – cel mai frecvent fiind latissimus dorsi). Reconstructia autologa poate include, de asemenea, un implant de silicon. Fiecare pacienta poate opta pentru reconstructia mamelonului. Operatiile de mastectomie protejeaza, in anumite conditii, mamelonul, daca acest lucru este posibil din punct de vedere medical, ceea ce inseamna ca acesta si pielea din jurul lui sunt pastrate. Tesutul transplantat poate fi complet separat de vasele sale de sange originale si mutat, pentru a reconstitui forma sanului. Este una dintre cele mai des folosite proceduri, pentru ca se obtine un foarte bun substitut pentru tesutul mamar.
3. Procedura prin expansiunea tesuturilor foloseste un expansor (expander) de tesut si presupune un implant gol, pe care medicul il umple treptat cu o solutie salina, timp de aproximativ sase pana la opt saptamani, pana cand se stimuleaza dezvoltarea tesuturilor, astfel ca acestea mimeaza volumul anterior al sanului. Se practica la nivelul muschiului pectoral mare si are capacitatea de a proteja pielea fragila de dupa mastectomie, expanderul de tesut fiind plasat sub muschi. O alta varianta este cea a montarii expansorului peste muschiul pectoral mare, fiind umplut treptat cu ser, exercitand o presiune mai blanda asupra pielii si stimuland extinderea acesteia. Procedura se finalizeaza cu o alta interventie chirurgicala, pentru a indeparta expanderul si a introduce implantul mamar permanent.

 

Etapele operatiei de reconstructie mamara

Modul de abordare al procedurii, tehnica folosita pentru reconstituirea mamara, etapele necesare sunt discutate in amanunt de medic impreuna cu pacienta, pentru a se gasi cele mai bune solutii din punct de vedere estetic, tehnic si medical, pentru fiecare caz in parte. Extrem de eficiente, pentru un rezultat cat mai bun, sunt stabilirea unui protocol medical si mentinerea unei legaturi bazate pe increderea si colaborarea dintre medic si pacient, iar apelarea la servicii de concierge medical este una dintre cele mai intelepte optiuni. Astfel, accesul catre medicii performanti este asigurat, iar traseul medical este usor determinat de catre un navigator de pacient dedicat acestuia.

Reconstructia sanului poate fi realizata rar intr-o singura etapa. Desi exista posibilitatea de a face reconstructia concomitent cu operatia de mastectomie (intr-un singur timp operator), de cele mai multe ori, este o procedura care implica cel putin doua etape.

Imediat dupa mastectomie, chirurgul poate inchide rana si amana reconstructia sau poate incepe procedurile de reconstructie mamara, prin montarea unui expander de tesut. Masura variaza in functie de evolutia fiecarui caz in parte si de terapia pe care o va urma pacienta dupa mastectomie. De regula, se evita inceperea procedurii de reconstructie, daca dupa operatie se institutie terapia cu radiatii.

Reconstructia cu tesut autogen necesita, de asemenea, o planificare preoperatorie atenta, fiind o procedura mult mai complicata, care implica atat zona mamara, cat si pe cea de unde se extrage tesutul ce urmeaza a fi transplantat.

A doua etapa se poate realiza dupa finalizarea terapiei pentru cancerul de san. De regula, procedura de reconstructie demareaza dupa operatia terapeutica, atunci cand toate plagile sunt bine vindecate si nu apar complicatii. De obicei, trebuie sa treaca sase-opt saptamani dupa ultima sedinta de chimioterapie si dupa ultimul tratament cu radiatii. Exista situatii cand reconstructia, care urmareste si simetria dintre cei doi sani, implica efectuarea unei reductii mamare la celalalt san sau ridicarea (mastopexie), marirea cu implant ori grefarea cu grasime proprie.

Medicul si pacienta stabilesc abordarea optima a tratamentului si a reconstructiei. Deciziile trebuie luate impreuna, pentru ca, uneori, o reconstructie intarziata a sanului poate sa fie mai complicata decat una care este demarata concomitent cu mastectomia. Iradierea unui san care se afla in procedura de reconstructie, de exemplu, poate produce o serie de complicatii si neajunsuri, la randul ei. Pe de alta parte, ceea ce trebuie sa primeze este tratarea suferintei de baza.

Operatia de reconstructie poate implica unele corectii, adaptari si alte mici interventii care sa aduca pacienta la un aspect estetic cat mai apropiat de realitate. Aceasta implica, daca este cazul, si reconstructia mamelonului. Este ultima etapa si se realizeaza atunci cand celelalte proceduri sunt finalizate.

Mamelonul ramane atasat doar daca exista certitudinea ca nu a fost contaminat cu celule canceroase. Din cauza lipsei conexiunilor nervoase, reactiile reflexe la atingere sau la temperatura ale acestuia dispar. Se foloseste si varianta unei proteze care copiaza mamelonul sau se apeleaza la tehnici de tatuare.

Oricat de reusita ar fi reconstructia mamara, indiferent de tehnica folosita (tesut propriu sau implant, ori ambele variante), functiile sanului sunt pierdute, iar sensibilitatea acestuia este mult diminuata.

IMPORTANT de retinut este faptul ca reconstructia mamara nu are impact negativ in recidiva cancerului la san. Prin urmare este o solutie care nu afecteaza sanatatea ci ofera redobandirea feminitatii si increderii in sine pe langa efectele estetice evidente. 

 

Riscuri si complicatii

Ca orice alta procedura medicala, si reconstructia mamara poate implica o serie de riscuri si posibile complicatii. Cele mai frecvente situatii de acest gen sunt:

1. Cicatrici inestetice ca urmare a unei vindecari defectuoase. Cele mai multe dintre acestea sunt rosii inital si se atenueaza considerabil intr-un interval de 6-12 luni. Exista si situatii in care se ingroasa si devin hipertrofice. Ele apar ca urmare a unor caracteristici ale tesutului cutanat al pacientei.
2. Fiind vorba despre interventii chirurgicale ample, nu poate fi exclus riscul unor infectii care sa faca recuperera sau vindecarea mai dificila.
3. O mobilitate mai redusa a sanului reconstituit. De exemplu, acesta nu va avea tendinta naturala de a aluneca in lateral, in pozitia orizontala. Poate fi vizibila forma implantului, faldurile si ondulatiile acestuia sau implantul se poate deplasa si sa fie necesara o interventie suplimentara pentru repozitionarea corecta.
4. Toate variantele de reconstructie mamara pot duce la aparitia unei senzatii de amorteala ori durere la nivelul sanului sau in zona din care a fost preluat tesutul pentru lambou. Nu sunt excluse nici infectiile locale ori hematoamele, care sa necesite drenare sau interventii chirurgicale pentru indepartarea lor.
5. Este posibil ca estetica sanilor sa fie deficitara, acestia pot fi inegali si pot evolua diferit in timp. In plus, daca se foloseste tesut abdominal pentru reconstituire, zona de unde acesta a fost extras poate dezvolta hernie sau poate fi dureroasa.
6. Reconstituirea vasculara de la nivelul sanului poate provoca unele complicatii. Riscul este de 5-10% ca vasele de sange sa se blocheze. De regula, complicatia apare imediat dupa operatia de reconstructie. In situatii extreme, toata reconstructia trebuie reluata. In acest caz, varianta cu tesut propriu nu mai este posibila.
7. Pot sa apara cheaguri de sange. Acestea sunt o complicatie posibila dupa orice tip de interventie chirurgicala si reprezinta un risc important. Pot provoca tromboza venoasa profunda sau embolie pulmonara. Terapia preventiva este, in majoritatea cazurilor, eficienta.
8. Pe fondul maladiei primare, unele paciente pot sangera abundent in timpul interventiei chirurgicale, fiind necesara administrarea de sange sau alte masuri preventive.
9. In cazul reconstructiei care foloseste implanturi, pot sa apara fisuri, deplasari, ruperi si alte probleme din aceasta categorie, care sa presupuna o noua interventie chirurgicala.
10. Anestezia generala trebuie luata in calcul ca pe un element cu potential risc.

 

Perioada pre si postoperatorie

Reconstructia mamara este o procedura care se realizeaza in functie de starea generala a pacientei si de modul in care evolueaza maladia canceroasa. Primii pasi se realizeaza concomitent cu operatia initiala de mastectomie, dar exista si situatii in care este necesara recuperarea fizica pentru a se putea trece la aceasta etapa.

Procedura in sine nu se poate aplica decat daca starea de sanatate generala a pacientei permite abordarea chirurgicala si daca evolutia acesteia este favorabila dupa terapia urmata pentru rezolvarea cancerului de san. Este ideal ca pacienta sa nu fumeze (sa inceteze sa mai fumeze, daca face acest lucru). Este recomandata abtinerea de la consumul de alcool.

Operatia in sine poate dura intre una si sase ore, in functie de cat de complicata este interventia si de tehnica abordata. Recuperarea in spital poate dura intre doua si sase zile. Dureaza mai mult in cazul reconstituirii mamare care foloseste tesut propriu.

In ansamblu, revenirea completa poate dura patru-sase luni, dar rezultatul final se obtine abia dupa un an sau mai mult de la prima etapa a reconstituirii mamare. In perioada post operatorie, este posibil sa fie necesare interventii de corectie fie pe sanul reconstituit, fie pentru realizarea simetriei. Majoritatea femeilor revin la activitati normale in decurs de sase-opt saptamani dupa operatie.

Sunt necesare controale regulate. Sunt obligatorii autoexaminarea sanilor in fiecare luna si o mamografie anuala. Reconstructia sanului nu modifica in niciun fel riscurile de reaparitie a cancerului mamar si, in general, nu interfereaza cu tratamentul.

 

Beneficiile reconstructiei mamare

Sanii sunt esentiali pentru stima de sine a femeii, iar impactul psihic al diagnosticului de cancer mamar este unul dintre cele mai traumatizante. Practic, toata viata femeii se schimba in mod radical. Reconstructia mamara este esentiala pentru restabilirea echilibrului psihic si emotional dupa tratamentul chirurgical al cancerului de san.

Reconstructia se realizeaza de medici specialisti, care lucreaza in echipa cu medicul chirurg oncolog si care, alaturi de pacienta, fac cea mai buna strategie pentru viitor. Este important ca fiecare femeie diagnosticata cu cancer de san sa aiba o consultatie cu un chirurg plastician, ca prim pas pentru demararea procedurilor reconstructive.

Acest fapt este foarte important, intrucat planul de tratament pentru rezolvarea afectiunii canceroase este primordial, iar deciziile luate la inceputul acestuia pot afecta rezultatele reconstructive. Este vital ca fiecare femeie diagnosticata cu cancer de san sa fie informata despre optiunile sale reconstructive, astfel incat sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza.

 

Recomandarea specialistului

Dr. Ina Petrescu, Medic Primar in Chirurgie Plastica, Estetica si Microchirurgie Reconstructiva, Doctor in Stiinte Medicale cu supraspecializare in reconstructie mamara si total body lifting spune:

„Reconstructia sanului dupa mastectomie este parte integranta a tratamentului modern al cancerului mamar. Astazi tratamentele oncologice sunt atat de eficiente incat, adesea, atunci cand se face mastectomia, tumora dispare sau este foarte mica. In cazurile aflate in stadiile incipiente de boala, in care dupa operatie nu mai este necesara radioterapia, reconstructia sanului se poate face simultan cu mastectomia.

In cazurile care necesita radioterapie, interventia se face cel mai devreme la sase luni de la terminarea radioterapiei, fiind recomandata reconstructia cu tesut propriu sau o combinatie intre tesut propriu si implant. Chiar daca sunt interventii complexe, avantajele reconstructiei cu tesut propriu sunt date in primul rand de aspectul natural al sanului reconstruit, care se imbunatateste pe masura ce trece timpul.

Toate studiile stiintifice au demonstrat ca reconstructia sanului  nu influenteaza riscul de recidiva locala. In primii cinci ani dupa operatie se recomanda efectuarea unei ecografii mamare la sase luni.

Reconstructia sanului dupa mastectomie imbunateste calitatea vietii femeielor care au invins aceasta boala: creste stima de sine, contribuie la refacerea vietii de cuplu, sunt paciente care au nascut, reapare dorinta de a avansa in cariera, fac sport si se bucura de viata.”

Din nou, mentinerea contactului bazat pe incredere dintre medic si pacient se dovedeste a fi esentiala si necesara, iar serviciile de concierge medical pot media aceasta comunicare, stabilind traseul medical dedicat pacientului.

 

Sursa foto: Shutterstock